Al noptii Suflet ratacit de ce si azi ma porti
Pe subrede trepte inspre ale iubirii porti?
Precum o candela arzand in taina lunii
Se aprinde curios un gand insetat
Ratacind grabit, mereu neintrebat
De ce poarta cu sine tristetea lumii...

Faclii pe cer se-aprind facand carare
Ca pietre ude in adancul unui lac
Ce-apasa un cuget demult neimpacat
Privind inspre trecut nu vei gasi scapare
Caci franturi din ce a fost nu pot spala pacatul
Asa cum nici ca el nu vei gasi un altul.