miercuri, 22 aprilie 2009

Cand totu-i alb, nemarginit,
Glasul fermecat al padurii de argint
Se-aude in al diminetii rece cant...
Pasarile nu mai zbor de mult pe cer
Ca-i templul infinit acoperit de-n ger
Ce a-nghetat tandra suflare,
Cea a razelor de soare.

Si ma cuprind mereu fiori
Ca-i pamantu-acoperit de flori,
Flori de gheata sclipitoare
Ce zambesc la mandrul soare;

Mandru rege al zorilor de zi
Te astept mereu sa vii
In campia-ncremenita
Zacand alba, adormita,
Ca sufletu-mi nemangaiat
Ce de dragoste-a uitat.

Caci izvorul cristalin
Ce curgea atat de lin,
Tace, murmura incet
Ca-i lipseste al nostru zambet
Ratacind neincetat
Printre frunze ruginite
De-atatea lacrimi ce au curs
Din iubiri neimplinite...

Niciun comentariu: