Mormane adunate in coltul uitarii,
Sunt sutele de pagini ca valurile marii;
Tortura lor e plecaciunea de umilinta
Catre un chip murdar si fara de credinta.

Ascund in ele maretele vise ale celor ce au fost
Dar ispasesc o pedeapsa crunta, fara de rost
Zacand amortite paginile ferfelite de veac,
Ale cartilor scoarte-mbatranite fara de leac.

Priviri ipocrite se-ating de ale lor pagini!
Ce neintelegere fara de margini!
Caci nu le este cu putinta a cuprinde taina cartilor,
Ce stralucite minti...si mai marete inimi
Asternutau peste toate pecetea sacra a vremilor.