O geana de lumina se asterne peste pamantul
Ce noaptea l-a tinut in neagra sa tacere,
Roua tremurand pe ramurile reci...si vantul
Ce dimineata le-a adus in blanda sa adiere....

Razbat printre frunze uscate de iarna cumplita
Ale ierbii firicele verzi si muguri fragezi
Imbogatesc pamantul ce-si lasa-n urma fata-i vestejita
Si se-mbraca-n haina primaverii repezi.

Ape tulburi se limpezesc in al lor susur cristalin,
Pasarile-n zbor impanzesc iar albastrul cer
Infratindu-se cu vantul, ce se simtea strain...
Acum un joc e-ntregul univers si liber.