In odaia mea

In odaia mea cuprinsa
De un val de nestiinta,
Stau si numar ceasuri lungi,
Vino! Dorul meu sa il alungi!

Pe masuta lumanarea
Arde luminandu-mi foaia.
Condeiul singur parca scrie
Aleanul meu pe o hartie.

In liniste peretii albi
Se-nalta inconjurandu-mi patul,
Perdeaua mea cu fluturi dalbi
Acoperindu-mi geamul...

De matase luna cerne
Raze parca de argint,
Pe bolta stelele asterne
Si zac acolo tremurand.

Nu-mi da pace gandul care
Ma tot poarta inspre zare
Unde voi sa vad privirea
Ce imi tulbura trairea...

Sub al noptii asternut
Obosit trupu-mi a cazut;
Nu-i departe, stiu ca vine,
Visul meu...Ramai cu mine!

zadarnic

vroiam sa cuceresc lumea
insa nu credeam sa dobandesc;
vroiam sa intalnesc iubirea...
in zadar, ca n-o gasesc...

in putinta imi stau multe;
le socot, le cantaresc.
de nu-i nimeni sa m-ajute
in zadar,ca nu pot sa le-mplinesc.

peste mine, multe valuri repezi trec,
si le rabd, caci nu-ndraznesc,
astept in pace timpul sa-mi petrec
a carti nu se cuvine, imparatului ceresc!

Inainte-mi multe chipuri imi zambesc,
si ma-ndeamna si ma cheama,
dar nu-i nimeni sa-nteleaga,
nu se cade lor urat sa le vorbesc.

De-n adanc ma vor chema
sufletu-mi vor cufunda
in amarul intuneric
al destinului vremelnic
ce te poarta nestiut
tot mereu inspre trecut,
neputand sa dai uitarii
ai sai ochi ca apa marii
nici prea tulbure, nici cristalina
vesnic rece, dar senina.

si de nu va fi sa fie
a lui gura a mea pe vecie
si-al meu trup langa al sau
impreuna si la bine si la rau
nu voiesc in lume altul sa gasesc
pereche nu-i ca el! Zadarnic mai traiesc!...