In odaia mea cuprinsa
De un val de nestiinta,
Stau si numar ceasuri lungi,
Vino! Dorul meu sa il alungi!
Pe masuta lumanarea
Arde luminandu-mi foaia.
Condeiul singur parca scrie
Aleanul meu pe o hartie.
In liniste peretii albi
Se-nalta inconjurandu-mi patul,
Perdeaua mea cu fluturi dalbi
Acoperindu-mi geamul...
De matase luna cerne
Raze parca de argint,
Pe bolta stelele asterne
Si zac acolo tremurand.
Nu-mi da pace gandul care
Ma tot poarta inspre zare
Unde voi sa vad privirea
Ce imi tulbura trairea...
Sub al noptii asternut
Obosit trupu-mi a cazut;
Nu-i departe, stiu ca vine,
Visul meu...Ramai cu mine!
Un comentariu:
Visul pare atât de trist
Împânzit de grijile din asfinţit
Şi mă lasă să mă joc
Cu al vieţii crud noroc.
Parcă ai fi plimbat prin stele
După ochii plini de miere
Sau eşti doar un simplu om
După care vreau să zbor.
Trimiteți un comentariu