Rasare iarasi soarele topind turturii de gheata
Picuri din ei cad sarutand insetatul pamant,
Sloiuri mii se pornesc la vale, pe apa trecand,
Se scutura ramuri albe, totul e asa plin de viata!

Vioi norii tot salta pe cerul inca ud
Se intrec in al lor dans de trecere de vreme,
Asteptand iubitul Soare sa se vada,
Ploia pe pamant sa nu mai cada,
De departe stol de randunele aud,
Insa focu-n soba tot mai geme...

E ianuarie...Al meu orizont e cuprins de aleanul
De zilele lungi ce parca intarzie sa mai soseasca;
Cum sa-i spun inimii sa nu se mai grabeasca?
Cum sa mai rog timpul sa nu se mai opreasca?

Si ce-nselator, perfid, in graba
Timpul trece-n zilele de vara;
Parca stand la soare leneveste,
Tot mereu intinereste
Necontenit fura anii mei, nu oboseste,
Caci, pe ascuns, cu ei se hraneste...

Ciudata si clepsidra asta cu nisip
Ce-o tot intorci dupa fiecare minut.
Se scurge firul vietii fara incetare!
Te nasti, cresti si iubesti cu incantare,
Insa pacatuesti si te ofilesti precum o floare,
Apoi te scalzi in a vremii de neocolit uitare...