Tot citind acele randuri,
Ce-nsemnau atat canva,
Mi-am trezit morman de ganduri
Si-mi dau seama: zau dac-am uitat ceva!

N-am uitat nici-o privire,
Nicidecum un cuvintel,
Prea curand sa uit iubire
Cum era pana mai ieri.

Fiu de om tu esti in lume,
Pentru mine esti stapan,
Domn in veci tu vei ramane
Pe-al meu trup, suflet si gand.

Nu e timp sa treaca si s-aline
Inima-mi strapunsa de dorul de tine.
Nu e lume sa m-apese cu-ale sale rautati,
Absenta sunt de toate, de-ale vietii greutati.

N-a mai ramas nimic de tine,
decat o lume-ntreaga de-amintiri,
De te-as putea rupe din mine,
Si tot n-as face-o... N-as indrazni.

Imi esti prea drag,
Ai fost, vei fi...
In alta inima nu ma mai bag
In veci, cat oi trai.

Captiv te-as tine in lungi imbratisari,
Cu o singura gura aer am lua,
Ne-am pierde ore lungi in sarutari,
Sfarsit de lume de-ar veni si n-ar conta.

Si nu depind decat de tine
De-al tau glas inecat de dor,
Si am nevoie sa ma reinvii iubite
Ca altfel ma ofilesc si mor.