Vreau sa te scriu in ale uitarii pagini
Din cartea anilor cu trecere fara de rand,
Caci imi vin in minte amalgam de imagini,
Le pripasesc cu dor...iarasi ma gasesc plangand.
N-am nevoie de o inima mai tare!
Ce sa fac cu ea, o brava ce ar trece
Peste ani si peste toti atat de rece !?
N-am nevoie nici de tine,
caci nu de tine imi e drag!
O naluca am iubit si nu pe tine
Caci in veci tu nu ai fost
Iubitul meu...atat de drag.
Atat de drag...atat de ireal
rece, ca de piatra si totusi foc arzand
cand ma imbratisai, ma sarutai zambind...
Culmea cum a doua zi totul devenea banal.
Nu ma tem de singuratate,
nici de amintirea ta,
Le port cu mine,dar nu ma tem.
Candva ele nu vor mai exista.
Cu fiecare clipa care trece atat de obisnuit
De parca nu se mai mira de nimic
Cladesc in mine turnul sperantelor de nebiruit
De parca nu in lume pana acum as fi trait.
Curaj imi va trebui si mie, Sa mai deschid vreodata
Poarta vreunui strain care mi-a promite o dragoste curata.
Am promis:"aceasta e ultima scrisoare"!
Am zis. Stiu. Dar nu ma pot abtine!
Ma doare prea mult ca nu esti cu mine.
te-oi mai fi gandind la noi oare?
imi aduc atat de bine aminte de bratele tale calde
sufletul si trupul meu inconjurai;
sub privirea ta de dor ma topeam,
cu buzele stergeai toata lacrima si orice alean.
cum sa pot uita o singura fiinta
ce avea rost cand eram amandoi?
cum sa-mi fie aceasta cu putinta?
ce sa mai cred eu astazi despre noi?
Intoarce-te chiar si azi, chiar de-i tarziu,
intoarce-ti privirea, te rog, macar pentru o clipa,
un ragaz, atat iti cer, un minut cu tine sa mai fiu,
doar spune-mi de ma vrei ori spune-mi "mai bine-i de ma uita!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu