Mult prea curand pentru raspunsuri
ce le cauti...regret, dar inca nu le am.
E prea devreme sa stii de ce am plans,
de ce suferinta mea, de ce atatea lacrimi,
de ce acei ochi tristi, de ce inima-mi ranita,
de ce neuitarea mea, de ce atata nevointa,
de ce? Cand puteam sa rasuflu usurata
ca n-a durut mai rau, ca nu eram mai implicata.

Nu vreau sa fiu eu
cea care va rupe tacerea
nici acel putin ce ne mai leaga,
dar nici asa, mereu
sa fiu cea care te tot roaga...
Nu vreau sa te mai astept,
nici sa-ti mai cer eu sarutarea.

De-ti vei mai aduce-aminte,
de vei vrea ca sa ma vezi,
sa rogi astri sa-ti arate
pe cer chipul meu.

De vei vrea sa ma auzi
Sa rogi paraul lin sa curga,
un freamat codrului sa ceri,
de vei vrea ca sa ma uiti.

You came down just like a november rain,
a little cold at first, but causing no pain.
Soft drops falling on my dry skin,
a wet heart was easyer to warm,
no wall beetween us, I just gave in
to your love that promissed not to harm.

Acest drum necunoscut
Ce se-ntinde-n fata mea,
Nu stiu cand a inceput.
Il privesc si ma cuprinde teama.

Ma-ntreb daca stiu si daca pot
Ma-ntreb cand se va termina
Visul, asteptarea;
Cand voi incepe sa traiesc?
Ma-ntreb cand te voi avea aproape,
Simt ca doar asa am sa gasesc
Putere dinlauntru ca sa lupt
Cu zilele lungi, cu rutina,
Curaj sa pot sa infrunt
Superficialul si minciuna.

Imi vin in minte atatea ganduri,
cate sperante am adunat in suflet
cate vise fara vina, cate idealuri...
Nu pot sa le pun in ordine.
Nu stiu cu care sa incep,
N-am vointa fara tine.
Unde esti? Nu te gasesc.
De ce nu te pot vedea?
Totusi te simt...
De ce nu te arati?

Stiu ca existi...imi da curaj acest gand.
Cred in el cu atata tarie...
Fara de el n-as mai deschide ochii.
Jur ca n-as mai lua nici macar o gura de aer
fara de aceasta ultima mangaiere,
Ca tu existi, ca ma astepti, ca ma vrei.

Si totusi...nu-mi este de ajuns ca existi.
Arata-te...Am nevoie sa vii...sa fii al meu,
Sa devenim unul, fara temeri pentru maine,
fara deznadejde, doar tu cu mine,
eu sa fiu toata, a ta pentru tine.

Se tanguie...Nu tace...
Se zbate...Se framanta...
Tot plange...Te asteapta...
Nu doarme...Nu mananca...
Fata asta plina de vise
asteapta de la tine fapte,
nu doar cuvinte promise.

Stiu ca nu are rima, dar are putere,
Cat curaj a mai ramas, tot l-am pus in ele,
Cateva randuri, vesnic cantec al sufletului meu,
cantec de dor...il fredonez de-atata timp,
in gandu-mi staruie, il port cu mine tot mereu
ca o pecete, de nedezlegat, aproape sa te simt.

Nu-mi veni de nu mai vrei
gura sa-mi saruti neinsetat,
ori sa mai privesti ochii mei.
Nu-mi veni de nu mai vrei.
voi sti atunci ca m-ai uitat.

Eu inca nu am obosit sa te astept,
Dar ce-i drept nu mi-e totuna.
Ma incapatanez si nu pot sa accept
Ca te-am pierdut pentru totdeauna.

Griji, temeri, neraspunsuri...
Toate pier si reapar in ganduri.
Numai chipul tau nu se stinge,
Ochii tai cum ma privesc,
Mana ta cum ma atinge,
tot mereu imi amintesc.

Le port cu mine-n suflet,
La fel si al tau zambet,
Ce mi-l tin de alinare
cand timpul nu e leac pentru uitare.

Ma cheama, ma ademenesc
Bratele tale, trupul tau...
As vrea, dar nu pot sa ma opresc
Sa te tot caut...desi imi face rau.

Nu-mi cunosc limitele.
Cand sunt cu tine nici nu voi ca sa le stiu.
De nebune alearga orele
Cand esti aproape de mine si uit ca s-a facut tarziu.

Cum sa te mai tin aproape de mine?
Cum sa-ti spun ca sa stii ca te astept?
Cum sa stim noi ce e rau si ce e bine?
Dar nici sa stam asa departe nu e drept.

Ieri n-ai uitat sa vii,
Am fost pe-acelasi gand.
Dar de maine ce-o mai fi,
tot ma-ntreb si ma framant.

Nu stii ce vrei
si asta nu-mi da pace!
Nici eu nu stiu ce-i drept
si nici asta nu-mi place.

Ti-e atat de teama sa rostesti
Acele ganduri ce parca nu mai pier,
Nu-nteleg de vrei sau te feresti
Pentru un maine in doi sa ma lasi sa sper.

De ce si-acum patrunzi gandul meu
Si izbutesti sa ma tulburi mai mereu?
De ce te-ascunzi pe dupa timp?
De ce ti-e teama cand te-alint?

De ce numesti tu constiinta
Teama si-a ta neputinta?
De ce imi spui de realism, de actualitate,
Cand tu de la-nceput ai vrut anume fapte,
Sacrificii, daruire,
De-mi parea ca ceri iubire.

Inselatu-m-am eu oare?
Ori acoperite sa-mi fi fost vazul si auzul?
Ori uitat-am ce rau doare
Cand picuri reci de ploaie leaga de pamant cerul,
Precum ochii se apropie de suflet
Curatindu-l cu lacrimi, zi si noapte ne'ncetat,
Precum gura nu mai cunoaste zambet
De cand nu te mai simt...din ziua-n care ai plecat.

Iarta-ma ca nu-ti dau pace,
Ca sunt slaba, ca te caut neincetat,
Sa uit de tine cat mi-ar place
Sa uit de tot ce m-a legat,
De parca-n veci nu te-as fi sarutat.

Si totusi, mi se deschide acest drum
Inainte-mi, larg, necunoscut...
Pasi-voi bine? Unde ma indrept de-acum?
Si ce-mi ramane de facut?

Ai obosit sa ma mai cauti,
Sa lupti cu amintirea mea,
Te simti invins...biruit-a nepasarea,
In lupta ta cu timpul castigat-a iar uitarea.

Si nu stiu zau ce-a mai ramas
Din farami ce pana ieri noi le-am avut
In suflet prinse, pierit-au fara glas,
Ale tale dulci cuvinte azi nu le mai aud.

Inca de la inceput s-a jucat cu noi;
acestui timp ii arde de glume!
O viata toti cautam sa o traim in doi,
Dar nu toti vor sa spuna lucrurilor pe nume.

Te zbati, te lupti! E fireste!
Oricum ti-e clar ca timpul trece,
cin'se teme, doar pe sine se iubeste
si va ramane vesnic pustiit si rece!

Ma-ntreb de vei fi acolo,
sa-mi auzi de dor cantarea,
De vei sta cu mine,
sa-mi auzi de dor chemarea,
De vei invata s-asculti
a odaii liniste, din zi din noapte,
De vei sti raspunde
degraba alor mele insetate soapte,
De vei pierde-a ta privire
in ai mei ochi rataciti,
Cand duioasele cuvinte
de iubire ai sa-mi reciti,
De vei vrea sa taci cu mine,
ore-ntregi...nu-i pese nimanui!
De-i afla, sa nu ti cont,
sa nu ma certi,ca am fost si-a altului!


Eu stiu deja cum esti si ca te vreau,
Chiar te zaresc aievea uneori, atunci te simt aproape,
Astept cu nerabdare cu totul sa iti dau
Raspuns la a ta demult chemare, de departe,
Nimeni n-aiba ce sa zica ori grija noastra sa o poarte.

Amintire dulce de poveste
De vei pleca, sa-mi dai de veste,
Caci azi nu mai stiu cat am visat,
Prin cate parti am tot umblat.

Voi ochi patrunzatori...cu care ma priveai...
Voi buze dulci...ce ma mai sarutai...
Voi maini fierbinti...cu care m-atingeai...
Tu inima straina, de ce nu ma iubeai?

Ori n-ai stiut ca-mi va fi dor?
Prea curand sa uit! nu e usor!

Voi amintiri, de nu v-alung
De ce nu stiti ca sa plecati?
Voi ochi, eu nu mai voi sa plang.
De ce nu vreti sa va uscati?

Nu vii?...Te cert neuitare.
Nu vrei sa ma petreci
Inspre-ndepartata zare,
Pe-ale linistii poteci.

Te-am zarit...

Te-am zarit azi, zambitor…
O clipa, asa in treacat,
Dar a fost de-ajuns…
Mi-am oprit suflarea
O secunda dinadins.

A fost asa…ceva in treacat,
N-am apucat s-adun detalii.
Oricum zambetul acela mi-l aminteam,
L-am pastrat aproape de suflet…
Doar timpul nu s-a pus de-acord cu noi,
Caci tu erai in traffic, iar eu ma cam grabeam.

Fiecare cu-al sau drum, cu a sa graba,
Asa cum, inteleg ca ne era sortit,
Fiecare cu-ai sai insotitori, cu a sa treaba,
Asa cum recunosc, ca nu m-as fi gandit.

Curios ca n-a fost greu ori neplacut a te vedea.
Pana si zilele, noptile, saptamani nepasator se trec pe rand:
Ori ca iese soare, cu-a sa lumina pamantul mangaind,
Ori c-aud vantul pe la geamuri tremurand
Ori picuri reci din cer cazand.

Nici nu mi-aduc bine aminte ce-am simtit,
Doar ma-ntrebam de m-ai zarit!
Ce copila toanta! Nici acum nu m-am schimbat!
Macar in ceasul de pe urma sa fi invatat!

Si daca n-a fost dragoste,
Ma-ntreb adesea de ce oare
In graba, despre tine-o veste
Auzind, inima-mi bate mai tare.

Iute gandu-mi zboara
La cei ochi, ce ma priveau odinioara...
Ce-ndepartate vremi acum imi par
Acele zile, nopti, ce impreuna petreceam.

Caci e demult deja de cand sedeam
La tine-n breate molcoma, adesea imi spuneai,
Insiruite ore, intre dezmierdari cum ne pierdeam
Mi-aduc aminte bine, cum totul daruiam,
Chiar mai mult decat cereai.

Nu stiu ce-ai fost tu pentru mine,
Si cum in suflet te-oi pastra,
Dar stiu ce-am fost eu pentru tine,
Stiu ca nu ti-a fi greu a ma uita.

Socot oricum, mult prea curand
De ochii mei privirea ti-ai ascuns,
Cu teama ma gandesc, poate nicicand
Pentru tine, eu nu am fost indeajuns.

Adesea ma trezesc cu tine-n gand
Si inecat de dor, mi-e sufletul patruns
De-un neasteptat de negru simtamant
Ca n-am sa te mai vad...ca pentru noi iubirea a apus.

Atat de lungi si reci...ore de noapte...
Blestemat intuneric ce domnesti
Peste ganduri, peste simturi, peste toate...
Te caut Nedorinta...Vino! Unde esti?

Stiu ca am promis de-atatea ori

Stiu ca am promis de-atatea ori
Ca-i ultima scrisoare
Dar soarele s-a ascuns printre nori
Mult prea devreme pentru noi.

Azi tin sa stii si tu ce mult ma doare.

Ma-ntreb adesea de visez...
Astept sa vina zorii zilei,
Deschid ochii si in jur privesc...
Esti plecat demult, acum stiu bine.

Te-ai desprins cu totul cu mult inainte
Sa-mi dau seama ca ar fi de prisosinta
Ale mele lacrimi, ale tale juraminte,
Zadarnica a sufletului staruinta,
Neauzita chiar de te-as ruga fierbinte.

Nu mi se cuvenea sa te pastrez
Caci nu mi te-ai daruit!
Astazi ma tot intreb de-s treaza ori visez
Si de vreodata m-ai iubit.

Si de ma cauti, ce speri tu sa mai gasesti?
O fata ce-a crezut in tine,in ea, in voi,
Ce-a plans prea mult de cand nu mai sunteti doi
Ce nici macar nu te cunoaste, nici nu stie ce gandesti.

De m-as intalni cu ochii tai
Mi-ar fi straini. Eu nu-i cunosc.
As plange ca au fost atat de rai,
Mi-ar fi straini. Dar, nici nu ii urasc.

Azi inteleg ca nu ne-a fost randuit
Unul despre altul mai multe sa-nvatam,
As putea eu insa sa accept, ca suntem asa subit
Tot mai departe unul de celalalt?
Ma intreb de unde venim? Si-ncotro ne indreptam?

Ai vrut sa cred ca iti e greu?
N-ai avut deloc curaj si barbatie!
Ce credeai, ca lesne-avea sa-mi fie?
Nu te-ai pus o clipa-n locul meu!
Nu te-ai intrebat cat o sa-mi pese mie!

Nu ti-am cerut decat sinceritate,
Fara-nflorituri si alte roz fundite.
Ce ti-a fost sa recunosti a ta intentie?
Da, e clar, ca din start nu ti-as fi dreptate!

Nu creadeam sa mai vad toamna
Si un cer atat de gri, ploios,
Te-oi mai intalni vreodata?
Sau sa te caut eu? Dar ce folos?

Al tau nume...

Rostind mereu in soapta al tau nume
Am inceput sa uit cum sa vorbesc,
Doar pietrele ma mai asculta
Al tau nume cand rostesc.

Nici o floare, nici un zambet,
Nici o noapte, nici o luna
Nici o-ntreaga saptamana
Nu pot sterge de pe frunte
Scris cu litere marunte
Al tau nume.

Nici un zeu si nici un munte
N-ar putea de-ar cuteza
Sa ma-nvete sa rostesc mai multe;
N-ar putea de-ar incearca.

Departe, pe masuta o carte,
Ma asteapta s-o citesc.
Insa sunt fara de vrere
Fiindca-i teama o putere
Ce imi leaga graiul pamantesc
De o piatra neclintita rece.
Chiar de timpul trece
Ramane, in veci, pe buze
Al tau nume...

un leac pentru timpuri

Lasand-o libera sa zboare
S-a ascuns speranta-mi arzatoare
Printre nori si dupa stele,
Printre flori si ramurele.

Dusa a fost si neintoarsa
De pe-o cale nespinoasa,
Alegand fara de vrere
Lumi de vise efemere.

Cu ochiul mintii adormit
Si inima acoperita de flori,
A patruns un zid nefericit
Cuprinsa-n suflet de fiori.

A inotat prin marea mea de calme
Si a urmat un munte neatins,
Ca un safir pretios in palme,
Ce printre gene s-a intins.

Ajunsa in oceanul de dorinti
Simti un val puternic de caldura;
Era marea patimilor fierbinti
Sapandu-ti sufletul cucernic, plin de ura.

Obosita, se lasa purtata
Spre o livada-ndeparatat,
Ne-nflorita-n asta primavara
Desi trecut-a soarele pe-afara.

Intre pomi si ierburi felurite
S-a ascuns sa doarma
Iar ganduri neoprite
Au purtat-o inapoi in toamna.

Nici ale marii leacuri
Nu pot opri acele veacuri
Ce lasa-n urma doar un nume
Cand trec de neoprit prin asta cruda lume.

Pierind de pe-asta lume

Pe cer se vede luna arzand ca o vapaie
Stele mari invie, stralucind in mare;
In intuneric, intr-un capat de odaie
Lucie arde, parca far' de vlaga, o lumanare.

Floarea-i trista; In gradina,
sub a stelelor lumina,
Si-n al noptii cantec bland
Stau in leagan asteptand...

Un leagan pustiu purtat
De vant prin valuri de stele,
Tot framantandu-se ca e de lume uitat,
Se opri din pricina lacrimilor mele.

Un dor de tine adanc
Patrunde-n ganduri
Poza ta demult, o iau si o arunc
In vant; zboara printre randuri
De copaci infloriti
Si fluturi ametiti
De mireasma unei iubiri
Ce-a murit intre priviri...

Pierind de pe-asta lume
Ramane-n urma doar un nume
Ce-o sa uiti cum sa-l rostesti
Si-o poza cu mine ce n-o s-o mai privesti
Sigur, cand pe alta-i s-o iubesti.

Un trecut ce nu se uita

Din oceanul gri prea larg
Un vas de lacrimi iau si-l sparg
In cristale mii si mii...sa stii
Ma cufund in nostalgia zorilor de zi
Asteptandu-te sa vi...

Insa, si de vi, nu te cunosc!
Nu mai esti tu, al meu, ce ce ai fost;
Acum esti doar un vant strain, tacut,
Ce ma poarta in trecut...

Un trecut cu soapte calde
Printre stele ca smaralde
Se topeste-n al tau glas...
Insa sortii nu te las.
Ca e noapte mult prea scurta,
Si e toamna prea urata
Ca sa stau posomorata.

Mai bine adie primavara...
Printre crengi ii simt povara
Din aleanul ei de flori
Ce le-aduce pentru sori,
In eternitate sa ma pierd
Sufletul sa ti-l dezmierd,
Cu sarutari fierbinti
Sa n-ai putinta-n veci sa ma mai minti.

Un dor din departari

In neguri trecatoare
Ma pierd din nou si doare
Atunci cand simt ca moare
Speranta arzatoare.

Ea pleaca...lasa-n urma ei
Mireasma florilor de tei
Ce doar cand in brate tu ma iei
Patrunde-n sufletul si-n ochii mei.

Dintre unde stravezii
Patrunse-n zori de raze argintii
Se naste dorul meu, sa stii,
Ca-ntr-o zi ai sa revii.

Insa apele tacute
Nu mai murmura.Sunt mute,
Si-s in lacrimi prefacute
Ce au curs de dragul tau iubite.

Pe cer lucesti pretios safir
As vrea si noaptea sa te-admir
Cand cu raze de zefir
Patrunzi odaia si ma mir
Cum luna-i langa tine.
Departe esti de mine...

Nostalgia noptii

Ce emotie stranie ma cuprinde
Atunci cand mandra luna isi intinde
Bratele-i palide si reci
Peste codrii si poteci,
Peste campul inverzit
Ce de mult e adormit,
Caci nu se mai aud soaptele calde
Printre stele ca smaralde,
Ce luceau cand ne imbratisam
Si sub ele ne iubeam.

Acum izvorul cristalin
Ce lucea atat de lin
Tace...murmura incet
Ce-ai lipseste-al nostru zambet,
Iara sufletu-mi nemangaiat
Rataceste neincetat
Printre frunze ruginite
De-atatea lacrimi
De iubiri neimplinite.

Visez ca ma iubesti

In asternutul cald al noptii
Adorm adanc; tu esti in fata portii.
Si bati timid in lemnul ei
De parca un lacat de pe inima iti iei.

Aievea te zaresc, prea vag,
Printre valuri gri de ceata,
Ca ma saruti cu drag
Si-mi lasi pe buze-a ta dulceata.

As vrea a merelor roseata
Sa-ti infloreasca-n obrajiori
Si-a lunii stralucire creata
Sa ramana-n veci in ai tai ochisori.

O patura de stele
Peste noi se-asterne
Si ne-nvelim si ne iubim sub ele
Se prefac ca sunt eterne.

Iar vantul trece iar prin noi,
Zboara prin cel inverzit zavoi,
Ce-ascunde juraminte mii
Ce-s pe cer ingeri si faclii,
Aprinse de-ale mele doruri si sperante
Atunci cand tu ma strangi in brate
Si imi juri ca ma iubesti
Iar eu cred ca tu glumesti.

Adesea-n visu-mi reapari

Adesea-n visu-mi reapari
Asa cum te stiam odata...
Cu toate ca azi e tarziu,
Desi aruncata in coltul uitarii,
Ce-a mai ramas din amintirea ta
Tresare-n gandu-mi deodata.

Nu voiesc a te lasa, cu pretul
Pacii mele sa patrunzi
In ale diminetii cugetari!
Nici nu pot a primi de buna
C-am pastrat in suflet pana azi
Ale tale dezmierdari.

A cuprinde a tale ganduri
Nu socot a izbuti vreodata
Si de ce-ai ales tu sa faci flenduri
O inima ce ti s-a daruit toata.

Iarta-mi azi de-am pus blestem!
Si mi-l ridic si il alung!
Ca te-am facut nefericit ma tem
Din pricina unui razbunator gand.

Am simtit in orice clipa
De te-i fi gandit la mine,
Ti-am auzit de dor chemarea
Si m-am grabit iubite
Sa ma intalnesc in vis cu tine.

Iarta-mi azi tot si de poti uita
Ca n-am vrut sa-nteleg deindata
Ca ochii nevazuti se uita,
Dar ca sufletele nu se despart vreodata.