Rostind mereu in soapta al tau nume
Am inceput sa uit cum sa vorbesc,
Doar pietrele ma mai asculta
Al tau nume cand rostesc.
Nici o floare, nici un zambet,
Nici o noapte, nici o luna
Nici o-ntreaga saptamana
Nu pot sterge de pe frunte
Scris cu litere marunte
Al tau nume.
Nici un zeu si nici un munte
N-ar putea de-ar cuteza
Sa ma-nvete sa rostesc mai multe;
N-ar putea de-ar incearca.
Departe, pe masuta o carte,
Ma asteapta s-o citesc.
Insa sunt fara de vrere
Fiindca-i teama o putere
Ce imi leaga graiul pamantesc
De o piatra neclintita rece.
Chiar de timpul trece
Ramane, in veci, pe buze
Al tau nume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu