Pe cer se vede luna arzand ca o vapaie
Stele mari invie, stralucind in mare;
In intuneric, intr-un capat de odaie
Lucie arde, parca far' de vlaga, o lumanare.
Floarea-i trista; In gradina,
sub a stelelor lumina,
Si-n al noptii cantec bland
Stau in leagan asteptand...
Un leagan pustiu purtat
De vant prin valuri de stele,
Tot framantandu-se ca e de lume uitat,
Se opri din pricina lacrimilor mele.
Un dor de tine adanc
Patrunde-n ganduri
Poza ta demult, o iau si o arunc
In vant; zboara printre randuri
De copaci infloriti
Si fluturi ametiti
De mireasma unei iubiri
Ce-a murit intre priviri...
Pierind de pe-asta lume
Ramane-n urma doar un nume
Ce-o sa uiti cum sa-l rostesti
Si-o poza cu mine ce n-o s-o mai privesti
Sigur, cand pe alta-i s-o iubesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu