Lasand-o libera sa zboare
S-a ascuns speranta-mi arzatoare
Printre nori si dupa stele,
Printre flori si ramurele.
Dusa a fost si neintoarsa
De pe-o cale nespinoasa,
Alegand fara de vrere
Lumi de vise efemere.
Cu ochiul mintii adormit
Si inima acoperita de flori,
A patruns un zid nefericit
Cuprinsa-n suflet de fiori.
A inotat prin marea mea de calme
Si a urmat un munte neatins,
Ca un safir pretios in palme,
Ce printre gene s-a intins.
Ajunsa in oceanul de dorinti
Simti un val puternic de caldura;
Era marea patimilor fierbinti
Sapandu-ti sufletul cucernic, plin de ura.
Obosita, se lasa purtata
Spre o livada-ndeparatat,
Ne-nflorita-n asta primavara
Desi trecut-a soarele pe-afara.
Intre pomi si ierburi felurite
S-a ascuns sa doarma
Iar ganduri neoprite
Au purtat-o inapoi in toamna.
Nici ale marii leacuri
Nu pot opri acele veacuri
Ce lasa-n urma doar un nume
Cand trec de neoprit prin asta cruda lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu