In asternutul cald al noptii
Adorm adanc; tu esti in fata portii.
Si bati timid in lemnul ei
De parca un lacat de pe inima iti iei.
Aievea te zaresc, prea vag,
Printre valuri gri de ceata,
Ca ma saruti cu drag
Si-mi lasi pe buze-a ta dulceata.
As vrea a merelor roseata
Sa-ti infloreasca-n obrajiori
Si-a lunii stralucire creata
Sa ramana-n veci in ai tai ochisori.
O patura de stele
Peste noi se-asterne
Si ne-nvelim si ne iubim sub ele
Se prefac ca sunt eterne.
Iar vantul trece iar prin noi,
Zboara prin cel inverzit zavoi,
Ce-ascunde juraminte mii
Ce-s pe cer ingeri si faclii,
Aprinse de-ale mele doruri si sperante
Atunci cand tu ma strangi in brate
Si imi juri ca ma iubesti
Iar eu cred ca tu glumesti.
2 comentarii:
poza ta e tot acolo
neschimbata, neatinsa
de vremuri si de viata
iubirea mea e tot acolo
dar tu-mi lipsesti
esti prea departe si nu te pot ajunge;
sunt mereu c-un pas in urma ta...
un pas de-ar fi sa faci ar fi de ajuns,
curaj doar de-ai avea
insa cugetul ti-e de neclintit, de nepatruns
eu sunt cea in urma ta.
macar tu stii ce si cum gandesc
se vede clar ca luna
scrisoare-n veci eu nu primesc
si nu imi e totuna.
eu am tot promis ca-i ultima scrisoare
insa timpul s-a scurs, pe mine ma tot doare
ca n-ai avut curaj sa treci
de dragul meu o punte
si astazi veacul ti-l petreci
regretand atat de multe.
Trimiteți un comentariu