Acest drum necunoscut
Ce se-ntinde-n fata mea,
Nu stiu cand a inceput.
Il privesc si ma cuprinde teama.

Ma-ntreb daca stiu si daca pot
Ma-ntreb cand se va termina
Visul, asteptarea;
Cand voi incepe sa traiesc?
Ma-ntreb cand te voi avea aproape,
Simt ca doar asa am sa gasesc
Putere dinlauntru ca sa lupt
Cu zilele lungi, cu rutina,
Curaj sa pot sa infrunt
Superficialul si minciuna.

Imi vin in minte atatea ganduri,
cate sperante am adunat in suflet
cate vise fara vina, cate idealuri...
Nu pot sa le pun in ordine.
Nu stiu cu care sa incep,
N-am vointa fara tine.
Unde esti? Nu te gasesc.
De ce nu te pot vedea?
Totusi te simt...
De ce nu te arati?

Stiu ca existi...imi da curaj acest gand.
Cred in el cu atata tarie...
Fara de el n-as mai deschide ochii.
Jur ca n-as mai lua nici macar o gura de aer
fara de aceasta ultima mangaiere,
Ca tu existi, ca ma astepti, ca ma vrei.

Si totusi...nu-mi este de ajuns ca existi.
Arata-te...Am nevoie sa vii...sa fii al meu,
Sa devenim unul, fara temeri pentru maine,
fara deznadejde, doar tu cu mine,
eu sa fiu toata, a ta pentru tine.

Se tanguie...Nu tace...
Se zbate...Se framanta...
Tot plange...Te asteapta...
Nu doarme...Nu mananca...
Fata asta plina de vise
asteapta de la tine fapte,
nu doar cuvinte promise.

Stiu ca nu are rima, dar are putere,
Cat curaj a mai ramas, tot l-am pus in ele,
Cateva randuri, vesnic cantec al sufletului meu,
cantec de dor...il fredonez de-atata timp,
in gandu-mi staruie, il port cu mine tot mereu
ca o pecete, de nedezlegat, aproape sa te simt.