Nu-mi veni de nu mai vrei
gura sa-mi saruti neinsetat,
ori sa mai privesti ochii mei.
Nu-mi veni de nu mai vrei.
voi sti atunci ca m-ai uitat.

Eu inca nu am obosit sa te astept,
Dar ce-i drept nu mi-e totuna.
Ma incapatanez si nu pot sa accept
Ca te-am pierdut pentru totdeauna.

Griji, temeri, neraspunsuri...
Toate pier si reapar in ganduri.
Numai chipul tau nu se stinge,
Ochii tai cum ma privesc,
Mana ta cum ma atinge,
tot mereu imi amintesc.

Le port cu mine-n suflet,
La fel si al tau zambet,
Ce mi-l tin de alinare
cand timpul nu e leac pentru uitare.

Ma cheama, ma ademenesc
Bratele tale, trupul tau...
As vrea, dar nu pot sa ma opresc
Sa te tot caut...desi imi face rau.

Nu-mi cunosc limitele.
Cand sunt cu tine nici nu voi ca sa le stiu.
De nebune alearga orele
Cand esti aproape de mine si uit ca s-a facut tarziu.

Cum sa te mai tin aproape de mine?
Cum sa-ti spun ca sa stii ca te astept?
Cum sa stim noi ce e rau si ce e bine?
Dar nici sa stam asa departe nu e drept.

Ieri n-ai uitat sa vii,
Am fost pe-acelasi gand.
Dar de maine ce-o mai fi,
tot ma-ntreb si ma framant.

Nu stii ce vrei
si asta nu-mi da pace!
Nici eu nu stiu ce-i drept
si nici asta nu-mi place.

Ti-e atat de teama sa rostesti
Acele ganduri ce parca nu mai pier,
Nu-nteleg de vrei sau te feresti
Pentru un maine in doi sa ma lasi sa sper.